Dezvoltarea sectorului economiei sociale reprezintă pentru România un domeniu în plină ascensiune, din perspectiva noii strategii europene pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă Europa 2020 – ce continuă, actualizează și dezvoltă liniile de acțiune inițiate în Agenda Lisabona.

Economia socială este unul dintre cele mai eficiente și mai reprezentative instrumente de dezvoltare, subscriindu-se celor trei axe ale strategiei Europa 2020: creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sociale. Rolul economiei sociale este recunoscut și înțeles de tot mai mulți factori, de la nivelul comunităților locale și până la cel național, mai ales având în vedere potențialul major al acestui sector ca alternativă la problemele și blocajele generate de criza economică de la nivel mondial.

În ultimii ani, în România au avut loc iniţiative care au promovat recunoașterea economiei sociale, respectiv definirea și asigurarea unui cadru stabil, flexibil și încurajator de dezvoltare a acestui sector pentru următorii ani, în concordanță cu documentele și direcțiile de acțiune existente la nivel național și european, care să contribuie în final la creșterea economico-socială bazată pe principiile echității, cetățeniei active, solidarității, participării democratice, transparenței și nediscriminării, punându-se un accent special pe acele zone ale economiei sociale care conduc la incluziunea activă și la creșterea nivelului și calității ocupării – deosebit de relevante prin urmare inclusiv persoanele condamnate, în calitate de categorie vulnerabilă potenţial beneficiară a activităţilor de economie socială.

Aceste iniţiative de promovare și recunoaștere a rolului și importanței economiei sociale au venit astfel și în întâmpinarea Strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030, al cărei element definitoriu constă în obiectivul de a racorda pe deplin țara noastră la noua filosofie a dezvoltării, proprieUniunii Europene și larg împărtășite pe plan mondial, cea a dezvoltării durabile. Prin principiile sale fundamentale, economia socială este unul din cele mai potrivite mecanisme de promovare și realizare a acestui deziderat.

Conform Raportului de cercetare privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată, publicat de Ministerul Muncii, Familei și Protecției Sociale în decembrie 2010, interesul față de economia socială a crescut în ultimii ani considerabil, datorită atât recunoaşterii limitelor sectoarelor tradiţionale public şi privat în a răspunde provocărilor actuale de pe piaţa muncii, cât şi calităţii şi cantităţii serviciilor de interes colectiv1.

În România nu există în prezent o definiție legală, general aplicabilă, a conceptului de economie socială, deși acesta este menționat în diverse documente oficiale. De altfel, economia socială nu beneficiază de o definiție unică oficială nici la nivel european, cu toate că de-a lungul timpului a fost definită fie prin enumerarea principiilor fundamentale care o guvernează, fie prin aceea a formelor ei specifice de organizare.

Astfel, una dintre definițiile cele mai cunoscute și mai larg acceptate este cea dată în 1990 de Consiliul valon de economie socială din Belgia: economia socială se compune din activităţile economice desfăşurate de societăţi, mai ales cooperative, asociaţii de ajutor reciproc şi alte asociaţii, a căror etică este în concordanţă cu următoarele principii: scopul final este mai degrabă în serviciul membrilor sau al colectivităţii decât al profitului, autonomie a gestiunii, proces de decizie democratic, prioritate acordată persoanelor şi muncii faţă de capital în procesul de distribuţie a veniturilor.

CONTINUAREA IN ANEXELE DE MAI JOS